romana english

Istoric

25 noiembrie 1864 - “Legea Instrucţiunii Publice”, elaborate sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a stimulat dezvoltarea școlii naționale, prin obligativitatea și gratuitatea invățământului primar, prin organizarea invăţământului secundar (gimnnazii, școli profesionale, licee, seminarii) și prin statuarea primelor instituții de invățământ superior (institute și universități), că să pomenim doar câteva dintre prevederile majore ale acestei legi democrate.

26 august 1867 – În ceea ce privește invățământul secundar, legea prevedea “înființarea de gimnazii în fiecare centru de județ, fapt îndeplinit în județele limitrofe (Brăila, Focșani, Bârlad) Galații bucurându-se, deocamdată, doar de Școala Comercială Inferioară, din care, mai târziu, se va forma prestigiosul Liceu Comercial “Al. I. Cuza”. Avându-se în vedere această realitate, luându-se în considerație dezvoltarea economică ascendentă, dar și reptatele cereri ale organelor conducătoare orășenești și județene, Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor a comunicat primarului orașului Galați, prin adresa oficiului administrativ nr. 8737 din 26 august 1867, că “s-a prevăzut în buget la art. 590, inființarea unui gimnaziu, în orașul pe care il conduce, cu o singură clasă, deocamdată, urmând a lua măsuri și a da dispoziții pentru găsirea localului necesar în centrul urbei…”

26 noiembrie 1867 - Această adresă constituie actul de naștere al primului Gimnaziu teoretic din Galați, viitorul Liceu “Vasile Alecsandri”, inaugurat duminică, 26 noiembrie 1867. Prin eforturile commune ale prefectului Al. Lupașcu, ale primarului P.S. Sgrumalla și ale cadrelor didactice din oraș (de la școlile primare și de la scoala comercială), s-a reușit, în cele din urmă, rezolvarea dificilelor probleme de organizare. Prin decretul ministerial nr. 12043/XI. 1867, a fost numit director și profesor al gimnaziului, ardeleanul Ion Cetățeanu, care ajutat de alți doi profesori transferați la Galați, a pregătit deschiderea cursurilor, solicitâtnd primăriei, prin cererea din 22 noiembrie 1867, să facă publicitate acestui eveniment. În ziua de 23 noiembrie “primarul comunei Galatz”, P.S. Sgrumalla, prin anunțul nr. 6935, a invitat locuitorii urbei gălățene să asiste la ceremonia deschiderii gimnaziului: “Duminică la 26 ale curentei luni urmându a se face inaugurarea de deschidere Gimnaziului inființatu în acestu Orașu, Subsemnatul vă invită pe cetățenii acestei urbe ca la orele 11 a.m. să asiste la această ceremonie, ce va avea locu în localul disului Gimnasiu, în strada Brăilei Nr. 19”.

1867 – 1887 – Dacă din rândurile celor 28 de profesori care au deservit gimnaziul timp de mai bine de două decenii, s-a impus ca personalitate distinsă Ion Cetățeanu, dintre peste cei 1500 de elevi care au urmat cursurile în primele două decenii, s-a marcat mai târziu acela care a fost eroul de la Mărășești, generalui Eremia Grigorescu (1864-1919). Născut la Tg. Bujor, intr-o familie de țărani, a urmat cursurile gimnaziului gălățean intre anii 1874-1878; sârguincios, disciplinat, și-a continuat studiile la Liceul militar din Iași, apoi în institute de invățământ militar și civil, realizându-se ca ofițer superior, om de știiță și profesor de algebra la Școala Superioară de Artilerie si Marină.

1 septembrie 1887 ­– Dezvoltare economică a urbei gălățene, cu repercusiuni directe in cresterea demografică, a determinat apariția unor importante transformări și mutații în viața culturală, cu deosebire în învățământ, Daca in orașe și învecinate(Brăila, Bârlad, Focșani), existau deja licee (deci școli secundare complete), în Galați ponderea o aveau încă gimnaziile; lipsea incă un liceu si acesta a apărut la 1 septembrie 1887, prin strădania aceluiaș director, ctitor al scolii de față: Ion Cetățeanu. Istoricul V.A. Urechia , senator de Covurului, s-a făcut ecoul doleantelaor gălățenilor, obținând sprijinul primului ministru, D.A. Strudza, care, la rândul său a solicitat ministrului Spiru Haret aprobarea necesară funcționării la Galați, a unui liceu cu șapte clase.

1880 – 1890 – Continuator al lui Ion Cetățeanu, tânărul profesor de limbă latină, Al. Nicolescu, a fost printre cei mai vrednici directori în această etapă. Desi a detinut funcția doar trei ani, sub conducerea și indrumarea sa s-au realizat fapte memorabile: a continuat operația de finisare a construcției localului, perfectând, totodată mutarea, împreuna la 20 martie 1890 și continuată în 1891, a propus ministerului că liceu sa poarte un nume.

11 noiembrie 1890, 17 septembrie 1892 – Oraș cu tradiții de luptă națională, implicat în problemele Unirii, prin activitatea desfășurată aici, de Vasile Alecsandri, Al. I. Cuza și Costachi Negri, proprietarul moșiei și a conacului de la Minjina, (unde s-au plămădit ideile Unirii și Independenței), Galații și i-a încrustat în semn de recunoștiință, pe frontspiciile tuturor școlilor de la sfîrșitul veacului trecut, numele militanților unioniști. La propunere lui Al. Nicolescu, ajutat de profesorii P.D. Petrovici si Gr. Guțu, Ministerul a aprobat prin ordinul nr. 211/16.X.1892 ca liceul gălățean să poarte numele lui Vasile Alecsandri.

Colectivul profesoral al Liceului “Vasile Alecsandri” s-a situat la sfârșitul veacului trecut și în primele două decenii ale veacului nostru, în miezul tutor problemelor de viață spirituală a țării. De aceea, școala gălățeană s-a bucura de o desoebită din partea forurilor centrale. Astfel, în toamna lui 1890, profesorul și academicianul V.A. Urechia, senator de Covurlui, și-a donat propria bibliotecă tânărului liceu “ca obligație de a rămâne vesnic legată de nevoile și destinele acestor școli...” ulterio, din aceeași donațoe, s-au pus bazele unui muzeu: ambele nuclee organizatești și coordonate de profesorii liceului, s-au construit mai târziu unități independente.

1905 – Prof H. Sanielevici fondează “Curentul nou”, publicație de interes național.

1910 – Continuator al lui Alex Manicatde, prof. Nicolae Abramescu a scos, la 9 aprilie 1910, o nouă revistă “Publicații Matematice” – bilunară, pentru elevi și profesori.

1913 – Fidel principiilor rezultate din “Legea instrucțiunii...” a lui Spiru Haret, I. Tohăneanu a făcut din liceul pe care l-a condus cu atâta dăruire, o unitate de referință pentru învățământul secundar românesc, o adevărată “alma mater” a spațiului spiritual din zona “Dunărea de Jos”.

Încă din 1913, din inițiativa unor intelectuali patrioți, între care și profesori de la LVA a luat ființă “Universitatea Populară” a orașului Galați, instituție știițifică, culturală și artistică creată în scopuri popularizatoare: funcționând în incinta liceului, Ion Tohăneanu s-a folosit de acest prilej pentru a invita la Galați personalități de frunte ale vieții politice și culturale, oameni de știiță și litere.

1916 – 1918 – Școala trece prin mari greutăți: este evacuată din localul propriu, profesorii sunt mobilizați pe front, numărul elevilor este în scădere.

1921 – 1924 – Integrat în viața culturală a portului Galați, liceul a fost “gazda ospitalieră” a primelor Cenacluri și Cercuri literare, a redacțiilor unor reviste de cultură, artă și literatură cu deschidere spre mișcare modernistă, pe atunci în mare vogă. Sub îndrumare profesorilor Ion Tohăneanu, C. Calmuci, D. Dan, Gr. Forțu, Aețiu Hogaș, I. Gherincea etc., cu oarecare continuitate între ele, scrise, în mare parte, de elevii liceului, între care inițiatorii au fost: Grigore Veja, jurnalistul și publicistul de mai târziu și frații Ion și Nicolae Argintescu, primul ajuns profesor și publicist, al doilea critic de artă.

1925 – În calitatea sa de director, deputat și efor al învățămăntului din județul Covurlui, Ioan Tohăneanu, a condus construcția unui internat pentru elevii din mediul rural, lucrare începută în februarie 1923 și dată în folosință la 1 martie 1926, apoi a continuat extinderea spațiului de școlarizare prin construirea unei noi aripi a clădirii liceului, a sălii de spectacole – amfiteatrul și puțin mai târziu a bazei sportive; sala de gimnastică, bazin de înot și poligon de tir.

1930 – 1940 – Inițiativa ce mai laudabilă cu caracter organizatoric, dar cu urmări directe în beneficiul elevilor – în plan moral, educativ și economic a fost organizarea Coloniei de vără de la Cheia – Prahova; încă din 1923, Ioan Tohăneanu a început organizarea taberei de odinhnă pe lângă chiliile Mănăstirii Cheia, cu durata de 30 zile, în trei serii.

1941 – 1944 – Liceul a cunoscut la sfârșitul perioadei de care ne ocupăm, o scurtă etapă de mari dificultăți, transformări și mutații: anii războiului, refugiul apoi “marea cotitură” de la 23 August 1944, despre care istoria nu și-a spus încă ultimul cuvânt, în spiritul adevărului obiectiv, consecințele acestor evenimente în planul vieții spirituale și materiale fiind bine cunoscute. Căci Liceul “Vasile Alecsandri” a fost puternic marcat de aceste evenimente; localul a fost din nou transformat în spital militar, corpul didactic mobilizat pe front, iar elevii, determinați de nevoi materiale, s-au risipit prin satele județului, numărul cursanților fiind în descreștere.

1944 – 1948 – Liceului i se anulează titulatura și devine liceu teoretic de 11 clase.

1948 – 1961 – Funcționează după modelul sovietic și se numește “Școala medie teoretică mixtă” de 10 și 11 clase.

1965 – Începând din 1964, după o interdicție de 16 ani a patronimicului “bardului de la Mircești”, școala noastră și-a recăpătat tradiționalul nume: Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri”.

1966 – 1974 – Școala de matematică de la LVA, căci se poate vorbi de așa ceva, continuatoare a unor tradiții de prestigiu, și-a confirmat însă eficiența mai târziu, dupa 1970; zeci de generații au ucenicit aici, au participat la “Cercurile” organizate la nivel de clase sau școală, la confruntări și concursuri locale, au colaborat la publicațiile de specialitate ca propunători și rezolvatori de probleme și, nu în ultimul rând și-au facut din participarea la Olimpiadele naționale o preocupare constantă, devenită autentică pasiune; și rezultatele n-au întârziat să apară caci, în afara finaliștilor la faza națională, școala s-a mândrit cu participanți la confruntările internaționale (europene, balcanice) onorând cu premii și mențiuni “viitorul” matematicii românești: la Paris și Praga, Atena și Helsinki, Belgrad și Varșovia, Sofia și Leipzig etc.

Cei enumerați, în rândurile celor ce urmează sunt doar o parte din acei care au transmis mesajul liceului gălățean în țară și peste hotare, prin calitatea lor de foști elevi de frunte, astăzi personalități marcante ale știiței românești sau aflați, firesc, în plină devenire: Cristian Calude conferențiar dr. informatică, Universitatea București, Nicolae Mandache (premiul I, Paris), Martin Weiss (premiul III, Paris; premiul II, Praga și premiul I, Atena), Radu Negulescu (premiul III, Praga; premiul I, Helsinki; premiul I, Sofia). Meritul le aparține, dar fără strădania dascălilor care, ani de-a rândul, i-au descoperit, i-au îndrumat și format, n-ar fi fost posibil asemenea performanțe.

1974 – 1989 – Liceul “Vasile Alecsandri” a stabilit relații cu școli similare din acest oraș. Radu Rota (1979) și Cezar Gaiu (1984) au realizat schimburi de mesaje și materiale informative (albume, pachete, microfilme).

1990 – Abia după revoluția din Decembrie 1989, prin marile transformări, restructurări și mutații, aflate încă în curs de împlinire, Liceul “Vasile Alecsandri” din Galați a intrat, cu adevărat, în Europa. Legăturile sale cu școli și personalitățI din Franța, Anglia, S.U.A., Belgia, Republica Moldova, cât și ,afilierea la UNESCO sunt devezi sigure în sprijinul afrimațiilor anterioare.

Liceul “Vasile Alecsandri” a intrat în circuitul școlilor afiliate la UNESCO; în această ordine de idei, aici, s-au desfășurat lucrările Simpozionului Național “Vasile Alecsandri”. Cadre didactice sunt prezente la toate manifestările UNESCO din România și chiar din străinătate.

22 martie 1992 – S-a construit, cu toate prerogativele juridice aferente, Fundația Liceului “Vasile Alecsandri”, care are un scop prin excelență spiritual, dar este interesată și de aspectele sociale, de caritate creștină. Profesorii, elevii de odinioară și de astăzi și-au epropus să realcătuiască aici, într-o vatră cu flacără limpezită de vreme, această veche comunitate românească proprie spiritului lucid, inteligent și armonios al neamului nostru.

15 septembrie 1992 – Liceul funcționează în continuare cu 31 de clase, profil matematică-fizică, 18; fizică-chimie, 4; profil uman, 3; informatică, 5; și o clasă de matematică-fizică cu predare bilingvă, in total 976 de elevi.

22 – 27 noiembrie 1992 – Simpozionul jubiliar cu invitați din țară și din străinătate.